luni, 31 martie 2008

18 ani... de ce acum?! :D

Când vine vorba de reamenajări, modernizări, modificări ale propriei locuinţe, primul gând care iţi zboara creierii este... deranjul criminal!

Ultima modificare adusa căminului a fost înlocuirea geamurilor cu unele pe sistem termopan iar din secunda aceea a intrat in scena un plan si mai diabolic: zugrăvirea întregului apartament.

În acest moment, pe toţi pereţii se afla un strat şmecher de zugrăveala tip calciu care a fost data cu simţul răspunderii. Ba mai rau, la vremea respectiva, zugravii s-au alcoolizat atat de tare incat au inteles ca vrem si tavanul sa fie facut identic... Cat de masochist sa fii sa-ti dai calciu in ochi??

Zugrăveala nu are mai mult sau mai puţin de 18 ani. Acest tip de zugrăveala este cunoscuta pentru măiestria ei in a camufla tot ce poate face un copil nemernic unui perete insa are un mic defect: fiind foarte poroasa, reţine cantităţi industriale de praf. (urăsc praful dar am început sa mă obişnuiesc :)), ceea ce e rău... )

Aceasta decizia a fost luata cu ceva timp in urma, iar destul de recent, in urma unor casting-uri, am ales o echipa de zugravi formata din 3 băieţi mai rapizi... (se pare ca muncesc mai cu spor pe melodia "proud to be gay") Doi din cei tre vin în mod constant şi se pare ca sunt aia mai de kterincă. Am descoperit pe aceasta cale că bărbaţii, în mare, au cam aceleaşi pasiuni care se derulează pe parcursul vieţii: masini / motociclete; fete frumoase (uni prefera ca ele sa fie doar frumoase); scule ( vad ranjetul pervers... scule audio / unelte / aparatura) însă doar o mică parte, in funcţie de posibilităţi şi educaţie, caută perfecţiunea în viaţă.

Aseară, în urma unor taskuri / drumeţii / grătare la pădure, rupt în gură de oboseală, nu am reuşit decât să dau câteva ture prin casă şi să cad lat în pat fără sa mai strâng zecile de chestii din el, aruncate la întâmplare din cauza haosului format cu zugrăveala, mutatul lucrurilor dintr-o camera în alta. Printre acele lucruri se afla şi un ampermetru (un aparat de măsură) cu care mă jucasem cu o zi înainte.

Nu îmi dau seama precis cum am reuşit dar în moţăiala mea, pe la sfârşitul somnului, în timp ce pipăiam intr-un mod obscen un fundal foto făcut sul la baza canapelei, am dat cu mana în ampermetru, pornindu-l. Sondele (firele) care erau distribuite una pe mana si cealaltă undeva in zona gatului mi-au administrat un soc destul de consistent. Smucitura a fost atât de violenta încât am băgat un mare cap în spătarul canapelei şi un picior, Bruce Lee style, într-un suport de haine pus periculos de aproape de pat. În secunda 2, lacrimi s-au prelins uşor pe perna... orice sunet era de prisos. Cred ca somn a revenit instant pentru ca m-am trezit 2 ore mai târziu spânzurat de cureaua unei genţi foto...

Asta nu e viaţă bre....

”Hmmm…18 ani.... parca totuşi e bună şi acum...” :)))
(şi aici mă refeream la zugraveală perverşilor :))

Un comentariu:

niko spunea...

Toti am trecut prin zugraveala dar cu siguranta tu o descrii cel mai marfa...FOARTE TARE :))