marți, 4 martie 2008

Ce razi mha!?

Nu sunt putine momentele in care o stare de paranoia se instaleaza in creierul meu. Dar acum a fost un moment special.


Fiind un intens utilizator al mijloacelor de locomitie pe doua roti, in speta motocicleta (da, sunt un motociclist/ciclist convins, atat in trairi cat si in simtiri), situatiile in care mi se poate intampla ceva amuzat sunt dintre cele mai variate. Bineinteles, exista si reversul medaliei dar nu este subiectul discutiei.

In una din serile precedente am avut indrazneala sa merg cu motorul pe o vreme de 2 lei, complimentata de cisterne care „spalau” tacticos bulevardele. Cum motocicleta nu sfideaza legile fizicii, este clar ca acei vapori de jeg ridicati de rotile masinilor se pun pe far, costum, motor, roti, tot! Am ajuns la garaj si asa am lasat-o, imputzita… A doua zi, mai pe inserat am oprit in cateva locatii aglomerate pentru diferite necesitati, de regula in statii RATB.

Imi vad de drum iar la prima intersectie prind rosu (la Unirii). Incep sa traverseze oamenii pe zebra cand, o gaska de tineri se tot uitau cu un ranjet ironic la mine in tot acest timp. Nu bag in seama, poate nu le place motorul si astept verdele. Nu dureaza mult iar un al doilea grup care de data asta aproape ca o dau in ras. Paranoia de care va spuneam, prinde radacini… „Ce dracu au astia cu mine?! Iar am hartie pe mine?” (prietenii stiu de ce, in alt post)

Ma uit dupa chestii ciudate pe costum: nimic. Se face verde si o intind mai sportiv… paranoia prindea proportii. Iar rosu… acum la Romana. Aceeasi poveste, pietonii se cracanau de ras cum ma vedeau si din cand in cand mai aratau si cu degetul spre mine.

Eu deja fierbeam… primul care se hlizea, clar opream motorul si il cafteam. Nu dureaza mult si de pe trotuar se apropie zambind un copil care se indreapta cu mana spre farul motorului (este far rotund de naked, clasic) si traseaza 2 linii cu degetul si pleaca.

Eu raman ca la dentist, fara sa procesez ce tocmai s-a intamplat, pana cand unul din neuronii mai descurcareti imi explica. Mare imi este uimirea cand vad in secunda 2, pe un autobuz in trecere ca eu proiectam cu farul un mare smiley. Semnul lui Batman era mic copil...

Da nene… Cat a stat motocicleta parcata, find atata de jegoasa, careva s-a simtit dator in a face un smiley din farul meu, punandu-i ochi si gura. Iar copilul acela a suplimentat cu 2 sprancene opera :))

Putini isi pastreaza abilitatea de a trece de la o stare la alta, precum bebelusii, si aia sunt numiti paranoici : )). Treaba este ca m-a lovit un ras isteric cum nu am mai intalnit!

THE END!

Morala: Acum, imi desenez singur smiley-ul ca sa nu fiu luat prin surprindere :)




Un comentariu:

erikka spunea...

Gandeste-te ca ai reusit sa faci atatia oameni sa zambeasca....deci e un lucru bun!!
Imi place cum scrii,astept nerabdatoare next article!!