duminică, 9 martie 2008

„Trage tare!”

DO NOT TRY THIS AT HOME!

Nu, nu este un indemn adresat de vanzator clientului care nu stie sa deschida usa si nici unui viitor pasager al unui "automobil" Dacia.

Ce faci atunci cand observi ca formele corpului tau incep sa se remodeleze fara acceptul tau? Si este aproape o conventie, niciodata nu se produc schimbari in bine...

Ar fi cam 2 variante. Prima si de multe ori cea mai "logica" este sa astepti o perioada ca poate problema kilogramelor in plus dispare, asemenea unei iritatii de piele… Iar, a doua, ar fi sa incepi sa cauti solutii. Aici schema se complica caci solutiile sunt dintre cele mai variate:

- Diete, nu;
- Pastile, nu;
- Operatii, sigur nu;
- Saloane cu tot felul de tratamente, nu cred;
- Dispozitive dintre cele mai inventive de electrosoc, nu;
- Sport, gimnastica, poate;
- Sala, fitness etc, hmm?

Asa ca la invitatia fratelui si insistentele propriei curiozitati am hotarat ca un drum la sala de forta ar fi fun si bineinteles benefic. In fond ce se poate intampla??

Zis si facut! Astazi pe la ora unu noi cautam prin tot cartierul o sala de forta. Duminica, majoritatea salilor sunt inchise. Loviti de depresie, la un moment dat se pune problema in felul urmator:

„Bha frate! Nu vezi mha ca e inchis…. Hai in pana mea la KFC sa mancam!”

Mare tentatie! Norocul face ca noi sa nu cautam prea mult si dam de o sala. Intram, achitam „o tura” si jap la „vestiar”. Prospectez timid, asemenea unui scolar in clasa I, monstrii de metal si cateva benzi de alergat. Dar, o forta nevazuta, ma indreapta spre bancul cu gantere. (Repet, poate nu e clar: sunt total virgin in materie de „tras de fiare” iar un profesionist care sa opreasca inconstientii de la dezastru era de negasit!)

Apuc cu incredere doua gantere a cate 25 de kile (fara incalzire, fara nimic) si da-i tata ca in filme… Deja ma uitam in oglinda cu un zambet de invingator: „Al dracu’, ce bine iti sta cu gantera aia in mana! Il scoti pe Stalone la pensie!”.

Si baga forja nene! Tot ce imi aduc aminte este ca dupa 15 ridicari imi simteam muschii in flacari. Ciudat nu? ;))

Nu am bagat de seama ca asta ar putea fi inceputul sfarsitului, asa ca m-am dus cu incredere deplina la restul aparatelor. Am lucrat in ordinea urmatoare, cu aceeasi intensitate, bicepsi, tricepsi, omoplati, abdominali (zona cu probleme), picioare, gambe etc.

"Cine a inventat banda de alergat a fost un destept", asta spuneam eu in timp ce ma pregateam de asalt. Insa nu stiam ca cei care au modernizat-o sunt niste sadici ordinari. Ma urc pe masinarie si cum toate comenzile erau in germana incep sa apas la intamplare pe sageti si banda incepe sa prinda viteza, incet dar hotarat. Prin apasari repetate si haotice... haotice si repetate, nu reusesc decat sa maresc inclinatia benzii spre un nivel maxim. Cei de pe celalate benzi se uitau cu admiratie la mine, iar eu la ei cu disperare in suflet si in ochi, nu stiam cum dracu sa o las jos.

Insa ceva s-a intamplat... Nu credeam ca voi avea probleme de genul acesta vreodata. Dupa ce am alergat pe banda, in jur de 3 km, cu toate setarile posibile, am bunghit ce inseamna un anume indicator, (caloriile arse) care crestea extrem de greu. Din momentul ala, viata mea parca nu mai este aceeasi... orice am pus in gura de atunci (e pacatul vostru daca va ganditi la prostii :) ), l-am evaluat sub forma de calorii. Asa ca, per total, eu am ars astazi la sala, in ciudat efortului fizic fabulos, in jur de 2 sarmale... Cu siguranta voi mai merge si alta data!! :)))

Totul s-a terminat cand la unul din aparate punandu-mi o greutate cam mare, dupa o serie nu imi mai puteam controla mainile. Eram ca PlasticMan on drugs. Atunci am realizat ca sunt diliu si ca oamenii varza nu prea ar trebui sa faca de capul lor… Plus ca venisem cu moto si aveam nevoie de maini pt a ajunge acasa :))

Iar ca bonus (eu de la garaj vin pe bicicleta), nu merge liftul…. Ohhh daaa!!! Mi-au dat lacrimile pana la etajul 5 cu animala in spate, care a fost mai grea ca niciodata. Parca o auzeam cum torcea de placere, asta pentru cate si-a luat la viata ei.

Scriu acest ultim gand cu farama de energie pastrata pt spalatul dintilor: "Cine dracu m-a pus…"


4 comentarii:

Anonim spunea...

FELICITARI!ESTI UN BARBAT CURAJOS!:)))

Anonim spunea...

Desi a fost un chin pt tine sunt sigura ca de la imaginea aia in care te comparai cu Stallone o sa mai mergi la sala.Dupa ce o sa frecventezi locul nu o sa ti se mai para asa aiurea.
Apropo Stallone cred ca a iesit la pensie deja....Brad Pitt nu!!!

Anonim spunea...

Si, cum pt mersul la sala nu ai timp, a mai ramas jogging-ul, de la care asa cum ziceam nu ai nici o scuza sa te sustragi!
Sau dupa cateva saptamani de jogging incarcat de energie si abia apoi sa te duci la sala. E doar sugetie, totu depinde de tine.
Nu te gandi la chestie cu Stallone sau Brad Pitt .. :)) ci Larry adevarat erou din tine!!

madi spunea...

Go, Planeettt!!!..continua antrenamentele- vrem sa vedem un nou Josh Hartnet al plaiurilor romanesti:D