miercuri, 2 iulie 2008

"...pisi, Gossip sau Krystal?"

Curiozitatea este un lucru dat dracu! De la sâmburele unei idei pana la înfăptuirea ei este o distanta foarte scurta care, in combinaţie cu putina curiozitate, trece de parca ai inventat maşina timpului.

Recunosc, deţin o curiozitate tipic feminina dar, cu ceva exerciţiu, a devenit controlabila in proportie de 99,5%… deci cu scapari.

Sâmbăta, pe la ora 10, unuia din cei doi neuroni îi se nazâre ca ar vrea sa simtă ceva vânt in freza si cum se poate mai bine decât sub forma de forja pe autostrada. Aşa a luat naştere curiozitatea mea, care, intr-un final, s-a concretizat sub forma unui plan de pa-pa la mare.

Buuunn! Tai glanda la pusculita, cont in care strâng bani pt. următorul aparat foto, destinat sa rupă gura târgului. Sustrag fără mila 300 ron promiţându-i ca am sa-i pun la loc… (sper sa nu cad de neserios) Sun un prieten, prietenul când aude de idee nu replica decât „Eu sunt gata…grăbeşte-te ca ştiu ca intarzii!” :D

Drumul pana la mare cred ca este arhicunoscut de tot poporul, spre Unirii, Dristor sau Vitan si o ţii pe cheiul Dâmboviţei pana dai de un miros care nu pare a proveni de pe planeta Pamant (nevinovata Glina, bate-o vina.. ca rimează :D ) si de acolo intri imediat pe A2. Abia acum am realizat de unde numele autostrăzii (Autostrada Soarelui). Daca pleci pe la ora 11 sau mai de dimineaţa ai soarele in ochi… Daca te întorci pe la ora 6-7 ai soarele in ochi! Genial, eram rupt fără ochelarii de soare!

Forja cat cuprinde pe tot drumul, 180, 200, 230… cat alerga mititica. Pe viziera căştii insectele îşi dădeau sfârşitul obştesc una cate una… Aşa am ajuns ca la finalul drumului sa am neamuri întregi de muşte, albine, ţânţari, împrăştiate pe tot costumul. Insa pe departe cea mai şmecheră a fost o musca care a intrat in casca si a coborât la Feteşti, la realimentat. Nu cred ca a depăşit in viata ei un Q7... (parcă o vâd cum le arata degetul la melteni :D)

In Mamaia am ajuns la fix! Adică fix când am întins cearceaful pe nisipul bătătorit a început să plouă… Tocmai trăiam un mare deja vu! (in urma cu 2 week-end-uri scenariul a fost identic). Nu las mâhnirea să mă cuprindă şi cum stăteam în ploaie şi urmăream cum oamenii îşi strângeau catrafusele şi topa în hoteluri/terase mă trăsneşte ideea sinistră: Auzi... da noi unde dracu dormim la noapte că văd ca ăştia strând şezlongurile?!

Aşa începe căutarea. Chiar daca perioada asta nu face parte din sezon, litoralul este full. Full de şantierişti, ruşi, chinezi, ce vrei tu! Asta nu da bine in calcule… Toate hotelurile de 2-3 stele erau full! Si garantez pentru informaţia asta pentru ca le-am luat la rând începând de la Rex până în capătul opus. Însă nu şi un anume hotel... ridicat la rangul de o stea! Insă, dacă ar fi pe bune, cred că numai cuiul de care au agatat steaua işi merită calificarea. Preţ: 95 ron pe zi. Superb!

Sar în „dus” (o încăpere în beznă cu chiuveta şi un cap de duş separat printr-o perdea de camera). Trag perdeaua jegoasa şi perdeaua reacţionează: sare la gatul meu cu tot cu galerie. Eram atât de sictirit încât nu mai conta… Pun gelul de dus pe chiuveta care in aceeaşi secunda iese din perete, fix in braţele mele. Fiind un gentelman prin definiţie, am aşezat-o la loc cu o delicateţe demna de invidiat. După care mi-am ţinut respiraţia si am părăsit scena ca o balerina. Nu am mai avut curaj sa dau drumul la apa… (asta după ce am observat ca in aproprierea mea era o priza care sigur s-ar fi udat de la dus. Cât de ingenios trebuie să fi să montezi priza lângă duş?!)

Hai la masa! Ajungem in prima faza la o terasa/restaurant la care abia după ce am stat 30 de min ca fraierul la masa, am observat că in spatele terasei care părea a fi cu servire (asta după preturi) era o mare coada pe sistemul „împinge tava”. La a doua terasa ocupând singura masa libera de la intrare, toţi care intrau isi scuturau umbrele fix pe spatele meu si in ciorba prietenului.

Despre preturi. Mamaia nu este o staţiune exclusivista, chiar daca majoritatea cluburilor din Bucureşti încearcă sa impresioneze prin investiţii susţinute. Aici vin aceeaşi oameni, oameni care muncesc fie in industrie, fie in domenii cu grad mic de pregătire. (Mai pe fata: mulţi ciobani, ţăruşi, capşunari etc.!)

Un mare procent din clientela o reprezintă copiii acestora care. din greşeala. interpretează mersul in club la mare drept o fiţă maxima. Oare sunt singurul care crede ca discotecile pe nisip aveau „aroma” lor? Si chiar nu mă identific cu rusticul din Vama Veche… Si mie imi plac moderniştii Tiesto, ATB, David Guetta, Fedde Le Grand etc.

Problema este ca preturile sunt exagerate si singura justificare pe care o primeşti este ca „eşti la mare tătică!... nu pe Tineretului”. Pai la un calcul simplu, în aceeaşi bani asiguri transportul , cazarea, mâncarea şi distracţia în Spania, Italia, Grecia, Bulgaria, you name it! Iar plaja si apa… ohhhh… Si cine a mai fost cunoaşte si calitatea serviciilor oferite. Dar aşa e romanul vita tembelă, sapă singurel groapa.

A doua zi a fost loc de soare, plaja acceptabila şi cu puţin noroc am prins libera şi o umbrelă de trestie. De mâncat am mers în Constanta la plecare unde majoritatea se duc la Scoica să vadă broaştele în timp ce molfăie la pizza... eu prefer recent descoperitul Colonadelor (care are şi el ţestoase) pentru ca-mi place terasa şi mâncarea e pe gustul meu, plus ca vezi si portul Constanta.

La plecare, dornic sa ajung cat mai repede ca sa nu mă prindă noaptea pe drum, cascadoria cu gazul la blana s-a repetat. Insa datorita asfaltului încă fierbinte, combinat cu căldura emanată de motor, partea frontala a picioarelor mele, de la genunchi pana la glezna, stătea cuminte asemenea unui pui la rotisor, pârlindu-se de mama focului.

Nu am sesizat acest lucru decât când am ajuns in Bucureşti si la primul semafor când am dat sa pun piciorul simţeam ca mă tine ceva… era pielea mea deja crocanta… Pe aceasta cale ţin sa mulţumesc inventatorului cremei de galbenele… a făcut o treaba data dracu!

Ventilatorul din Carrefour in aceasta secunda pare a fi cea mai buna investiţie făcuta vreodată!

Aşa ca am primit confirmarea: litoralul romanesc nu mă vrea! … Este OK, pentru ca nici eu nu-l mai vreau!

„Maimu’, to the airport!” :D

PS: O singura satisfactie am: nu am dat bani la bariera din mamaia! Motoretele nu au numar in fatza si nu avea cum sa stie daca sunt din NewYork sau Constanta... Doar ce s-a auzit din ghereta: "bhaaaa, fi atent ca a mai scapat unu! " ca eu eram deja la Aqua Magic :D

Un comentariu:

Sahara Penguin spunea...

La Vama Veche nu mai e rustic de mult. Not such a big fan either, dar in Mamaia nu calc nici alergata de tren.

Sugestie - Sf. Gheorghe. Sau... tot rustic? Eu as zice ca e de vis. :)