Nu ai suflet bre!

Stau cu o banana în mana (fruct!) şi mă uit prelung pe fereastra, unde vremea îşi face de cap, în ciuda visurilor mele… Exact atunci când zici: “yess, asta e vreme de motor!”, o rupe pe ploaie. Aşa începe fiecare dimineaţă (cam ora 10 pt mine) de când nu mai am internet!

Acum 5 zile (de 2 Mai mai corect), sentimentul de 1 Mai încă gâdila neuronul. Aşa că în timp ce îl asistam pe unul din zugravi cu ceva coloană sonoră tehno / house / de coracon am zis să schimb registrul cu ceva împuşcături aşa că pornesc un anume joc, uitat de mult într-un colţ de hard, care merge numai online: Wolfenstein Enemy Territory).

Ochii bulbucaţi, o creangă pe tastatura, cealaltă pe şobolanul sârm-less, cu o poftă nebuna şi bale la colţul gurii încep să trag în inamici virtuali, omorând printre ei şi ceva camarazi… Se acceptă, nu am mai jucat de aproape 5 luni şi sunt cam ruginit (…beau numai apă cu lămâie).

Timp de aproximativ o oră, în boxe, nu se auzeau decât sunete de grenade, oameni prăjiţi de flăcări, pistoale, tunuri, pe scurt: haos! La fiecare grenadă observam cum îi tremura mâna pe gletieră zugravului iar în final începea să fumeze nervos şi conform sadismului meu eram în standard, începuse să-mi placă!

Când, deodată observ ca jocul nu mai mişcă, imaginea era îngheţată precum o poza. Nu durează mult până sunt deconectat şi îmi apare pe fundal conexiunea de la RDS care dădea să se logheze la server dar nu îi reuşea, moment în care observ şi placa de reţea care ţipa că firul a fost deconectat! (se întâmplă să se reseteze switch-ul de la căderi de tensiune dar reporneşte în aproximativ 30 de secunde)

Zic: “Ahh, normal, doar este RDS şi afară totuşi plouă…”, după care mă aşez confortabil pe scaun în aşteptarea reconectării.

Acest “confort” s-a prelungit pe tot parcursul acestor 5 zile: mă aşezam pe fotoliu cuminte şi priveam în gol la conexiune care spunea invariabil ca nu am sârmă în gaură. (Network Cable Disconected). Astăzi m-am trezit cumva mai resuscitat şi am zis că până când! Sun la RDS, răspunde o domnişoară amabilă după voce care încerca să culeagă cumva datele problemei dar eu eram prea irascibil pentru a colabora. Tot ce mi-a rămas în minte a fost că are să vină o echipa tehnică la faţa locului.

Încercaţi să duceţi un om timp de o luna la cea mai tare vilă, confort obscen, şi hai să punem şi ceva fete în peisaj, dar nu ii oferiţi un anume lucru: acces la internet! Eu nu rezist fără internet, îl pot considera ca fiind unul din viciile mele! (nu fumez, nu beau, nu cafegesc) Aşa că zic că e momentul să iau problema în mâini (sunteţi perverşi…) şi mă apuc să urmăresc traseul firului de la calculator spre amonte. În tot acest timp căutam eventuale urme de tăietură, torsionări excesive, urme de sabotaj etc.. Ajung pe sala, desfac tocul uşii ca un Rambo ce sunt, unde ştiam ca este o îmbinare… nimic.

Mai departe! Scot protecţiile de plastic de pe sala şi o pornesc spre etajul 4, nici aici nu suspectez nimic. Ajung la etajul 3 precum Tarzan pe liana şi dau de o cutie metalică, cum sunt cele de la Astral, în care intră odată cu un mănunchi de fire şi cablul meu. Precum un Sherlock Holmes mono-neuronal observ ca agregatul nu avea lacăt, bucurându-mă că mă pot uita în burta ei. Deschid timid uşa şi observ o mare de sârme care se terminau printr-o simplă mufa… Cum stăteam eu ca maimuţa turbată la gratii, agăţat de cutie, pe scări coborau tacticoşi băieţii de la RDS:

”- Nu te mai chinui meserie, l-au ciordit alţii înaintea ta!”

În acel moment m-a trăsnit şi pe mine bibilica că de acolo lipseşte ceva, adică una bucată switch (un dispozitiv care împarte semnalul la mai multe calculatoare).

Bag un ras specific mie şi un rânjet schizofrenic către RDS-işti:

„ – Să moară calu’, eu îmi căutam pisica!” … norocul meu era ca mă cunoşteau indivizii şi veneau de la apartamentul meu unde zugravul le-a explicat ca m-am dus după sârmă…  :)

În urma unor discuţii scurte am primit promisiunea că mâine au să vina cu un nou switch şi lacăt.

Aşa că de mâine we are back in business!

101110100101010110111010! = Pup!

PS: Pentru cei care mai atentati la switch-uri… stau cu bata langa calculator! Si dupa ce va lesin, trag si cateva poze artistice in stilul celor de la reconstituiri, a la Jilava … :D